Această pagină de ''Bun venit'' este creată de către părintele paroh Zamfir Mălin şi se vrea a veni în sprijinul credincioşilor pentru o mai bună informare asupra istoricului parohiei Bodeşti I, cu Hramul Sf. Ioan Botezătorul şi Sf. Cuv. Parascheva, cât şi a activităţilor desfăşurate în această parohie. 

                    SCURT ISTORIC

Prima atestare documentară a unei biserici pe raza comunei Bodeşti o avem din anul 1732, când stolnicul Constantin Obedeanu împreună cu ieromonahul Partenie şi cu alţi ctitori, ridică o biserică din zid de piatră şi cărămidă, cunoscută sub denumirea de Schitul Bodeşti sau biserica de la schit. Aceasta a fost întemeiată de monahi ai mănăstirii Strehaia, care s-au retras în aceste ţinuturi, în căutarea unui loc liniştit de rugăciune. Exemplul acestor monahi va fi urmat de episcopul Climent al Râmnicului, care va ctitori biserica din cătunul Drăgăneşti, cu hramul "Intrarea în Biserică  a Maicii Domnului".

    În anul 1826, între cele două ctitorii, credincioşii comunei Bodeşti vor ridica o bisericuţă, cu ajutorul preotului Ioan Codrea, cu hramul Sf. Ioan Botezătorul. Acestă biserică însă, din nefericire, fiind aşezată pe un teren fugitiv şi prost lucrată, precum şi din cauza cutremurelor, era ameninţată cu prăbuşirea. Din aceste motive, sfintele slujbe se săvârşesc din ce în ce mai rar. În documentele arhivei parohiale din 8 august 1895, biserica apare ca fiind închisă. În faţa acestei situaţii, Sfânta Episcopie a Râmnicului va ajunge chiar, prin ordinul nr. 187 din 27 ianuarie 1903, să-i ridice Sfântul Antimis, oprind slujirea în ea.

    De numele părintelui Gheorghe Bodescu este legat începutul bisericii celei noi, numită de "La mijloc". Văzându-se în pericolul de a rămâne fără locaş de închinare, părintele Ghe. Bodescu împreună cu enoriaşii au luat măsuri pentru construirea altei biserici. Aşezarea noii biserici s-a făcut mai jos faţă de cea veche, avându-se în vedere crearea centrului civic al comunei. Prin situarea ei în partea de nord a Şcolii Generale Bodeşti, lângă şcoală aflându-se Căminul Cultural, Primăria Comunei şi localul Cooperativei locale, noua biserică avea să întregească ansamblul edilitar al comunei.

    Temelia noii biserici s-a pus la data de 29 iulie 1891, pe terenul donat de preotul Ghe. Bodescu şi d-l Iliescu Ion. Aceştia au fost ajutaţi de încă opt concetăţeni ( Gheorghe Tucu, Dumitru N. Al. Păunei, Gheorghe Toma Hatăr, N. Petre Popa, Petre P. Popa, Toma Ionescu, Dumitru Gr. Şundrel şi Preda Buzoiu), alcătuind grupul de zece iniţiatori ai acestei lucrări şi donând fiecare câte 1000 lei.

    În anul 1894, fugind din ţară antreprenorul arhitect al lucrărilor, Carol Ritwal, cu cea mai mare parte din banii primiţi pentru construcţie şi murind patru din cei zece ctitori iniţiatori, s-a întrerupt construcţia în anul 1895. Anul 1897 intervine prin mutarea către Domnul a preotului Ghe. Bodescu.

    Lucrările la noua biserică parohială vor fi continuate de către părintele N. Popescu Drăgănescu, numit preot la 15 martie 1899. Acesta face un memoriu forurilor superioare, "faţă de biserica cu hramul Sfântul Ioan Botezătorul, închisă din anul 1895, august 8", fiind înaintat prin intermediul protoiereului de Vâlcea (5 ianuarie 1900). În acest an, se începe tencuiala cu salahori daţi de d-l prefect C. Herăscu, sub controlul primarului local. Piatra de pardoseală a fost donată de învăţătorul Petre I. Theodosiu. După toate aceste eforturi, s-a ajuns ca în luna august 1904 să se înceapă lucrările de pictură, la care Casa Bisericii a donat suma de 500 lei, iar preotul Nicolae Popescu Drăgănescu suma de 1000 lei, înzestrând biserica cu toate cele necesare cultului.

    Sfinţirea bisericii a fost oficiată în ziua de 6 noiembrie 1910 de către P.S. Ghenadie, Episcopul Râmnicului Noului Severin. Biserica este în formă de cruce cu două turle. Prima turlă în formă pătrată este folosită pentru clopotniţă, iar cea de-a doua, a pantocratorului, este în formă octogonală. Zidăria este din piatră şi cărămidă, susţinută din loc în loc de cornişe aplicate în tencuială.

    Interiorul acestei biserici respectă spaţiul ritualului ortodox în sensul compartimentării lui: în pridvor,susţinut de opt stâlpi puternici cu scară la intrarea principală şi câte una în părţile laterale, urmează pronaosul destul de mare, naosul cu abside largi, despărţit de altar printr-o catapeteasmă din zid, în care sunt prevăzute deschiderile respective, conform ritualului ortodox. Pictura este specifică anului 1900, Art Nouveau, fiind executată de către pictorul Acuzius Covaci din Deva, diplomat al Şcolii de Belle Arte din Budapesta. Utilizând tempera şi oleină, pictorul a fost ajutat de lucrătorii Trandafir Jurma şi Marga din Banat.

    În decursul timpului,cu strădania preoţilor slujitori, s-au efectuat reparaţii capitale şi restaurări importante la această biserică. Ultima reparaţie şi restaurare a picturii s-a efectuat între anii 2005-2010, în timpul păstoririi I.P.S. Gherasim Cristea şi a P.S. Emilian Lovişteanul ai Arhiepiscopiei Râmnicului, de către preotul paroh Constantin Negrea, şi s-a resfinţit la 7 noiembrie 2010, când s-a făcut şi aniversarea a 100 de ani de la târnosire.

Anunțuri pentru vizitatori